Nu ştiu cum am ajuns să mă dau pe net azi, căutând site-ul oficial al preşedenţiei din SUA. L-am găsit. Am rămas impresionat. Bine pus la punct, atât ca design cât şi ca informaţie. Cu filmări postate, poze, updatat la zi… ce mai, un site de nota 10.

Apoi din curiozitate, am intrat si pe site-ul preşedenţiei autohtone. Pentru a mă convinge că şi noi avem aşa ceva. Şi m-am convins. Că n-avem! www.presidency.ro este site făcut probabil de primul calculatorist din românia. După lungi analize am constatat că a fost scris probabil în Notepad, cu câteva rânduri de cod greşite…

Aici sunt pozele… mai departe ziceţi voi. Eu, zic aşa: dacă tot nu avem preşedenţie în România, măcar un site de doamne-ajută să ne tragem!

Apropos, pentru cei intresaţi www.presidency.ro vs. www.whitehouse.gov

Meet George!

Ca tot omu’ normal, care, când n-are ce face, se dezbracă şi îşi păzeşte hainele, mă apucai io’ să îmi recalculez bugetul. Şi dat fiind că NU MAI PLEC LA PRAGA (!), mi-am dat seama că am rămas cu niţcaiva bani în plus. Ce-i drept, nu ştiu dacă în limba română există sintagma “bani în plus”. Şi m-am pus eu pe gândit: facultate… bănci… abonamente… şi după ce am transpirat câţiva litri buni, gândindu-mă cum să îmi cheltuiesc eu banii cât mai constructiv, George* se hotărăşte să mă ajute să mă decid, şi în măreţia lui nemţească, începe şi tuşeşte a motorină proastă.

Deh, că şi are motive. Şi, cauciuc peste pupăză, mă loveşte pofta anuală de a îmi înnoi telefonul mobil. Cum stau eu aşa şi mă găndesc “cum pula mea poate şi mâna mea să prindă un device ciumeg, şi moca”, dragu’ meu de coleg N. îmi şi propune o afacere. Şi după 3 minute de discuţii, din care mai că nu am înţeles nimica, mă trezesc cu o bancnotă în mână, şi fără telefon mobil! 

…

Meet Isus!

câteva minute trecuseră de cand îmi frecam nesu’ în oficiul redacţiei. Privirea pironită pe cifrele ceasului de la cuptorul cu microunde încerca parcă să ţină timpul în loc, sau chiar să îl dea înapoi. Se apropia de 10 minute, iar eu frecam în continuare nesu’ ăla nenorocit, acum mai mult clăbuc căcăniu decât cafei. Şi în tot timpul ăsta, mintea mea compatriotă cu Windowsu’ 3.1, procesa o singură informaţie; şi anume: cum puţa mea (să nu ne supraestimăm), dorind să îmi CUMPĂR un telefon mobil, am rămas FĂRĂ telefonul meu mobil?! Şi atunci realizez: “L-am vândut pe Isus*”! Păcatul Iudaic!

Probabil că acum urmează să ma spânzur de craca unui copac.

Sau să îmi cumpăr un alt Isus.

Tocmai mă pregăteam să vă povestesc cum şi cu câtă nerăbdare mă pregătesc eu să plec la Praga. Mult-aşteptata Praga! Ei bine, cum mă pregăteam eu sufleteşte să îmi încep alegoriile nerabdarii pe părticica mea de internet, iată că mă sună de la conducerea partidului, să purtăm o discuţie.

Pe aci aşi fi fost eu...

Şi engage! Cu mult tact sunt anunţat că nu mai pot să beneficiez de concediul cerut, datorită faptului că… (culmea!) e nevoie de mine aici. Când? Exact în perioada Praga! Heeeeeee!

Păi… ce să mai zici?! Bag capul în pământ, înghit în sec, îmi imaginez gaşca petrecând în vre-un club supraoccidentalizat din centrul metropolei, cu mult-prea-lăudata bere cehă, iarbă înmugurită în foiţe semitransparente, şi tot tacâmul necesar unei săptămâni de libertinaj. Mai apoi, îmi sării în minte cadrul cu genţile ce aveam să le primesc în cap de la iubită, cu care îmi făcusem planuri cel puţin îndrăzneţe, susţinute de promisiuni pseudovulgare ce începeau cu “O să ţi-o…”, în capitala Skodelor.

Pînă şi draguţa domnişoară de la ghişeul băncii cu care, involuntar şi în detrimentul meu, lucrez, avea să regrete o retragere frumuşică de numerar, însoţită de un comision baban, după buna tradiţie semit-cămătărească! 

În dată ce am părăsit biroul ce aducea mai mult a cameră de gazare pentru mine în momentul cu pricina, îmi dădusem seama cât de norocos sunt defapt! O să am şansa să le relatez prietenilor mei din străinătăţuri ştiri calde despre urbea lor natală, o să pot lucra (încă) o săptămână liniştit şi lipsit de tentaţiile ieşirilor pe înserat la diverse sucuri, cafele slash beri… Ei bine, o să pot să postez materiale pe blogu’ ăista nenorocit, profitând de confortul camerei mele minuscule de apartament comunist. Păi nu e tot răul înspre bine?!

Mă întreb eu câtă lume de pe la noi sărbătoreşte Valentines  Day… majoritatea prietenilor mei sunt împotriva aceste sărbători de import. La o adică, importăm până şi făina pentru pâine, ne mai deranjază o sărbătoare? 

Valentine's Day cica...

În unele cercuri de extremă naţionalistă s-au anunţat ceva mişcări de protest pe 14. La extrema opusă, restaurantele s-au umflat cu rezervări în plină criză, oferind meniuri cică romantice, lumânărele şi muzicuţă sexy. Noi ce facem până la urmă? Sărbătorim Valentines Day sau ne ţinem tari cu Dragobetele nostru, pe care, în final, după mult tam-tam, nimeni nu îl sărbătoreşte…? Chiar aşi vrea să văd şi eu doi tineri indrăgostiţi făcându-şi cadouri romantice/kinky pe 24 februarie…

Eu unul prefer să îmi sărbătoresc dragostea în fiecare zi (dacă se poate), nu doar de Valentines Day. Voi?

Nu ştiu cum ar fi fost lumea fără punk. Fără rebelii cu muzică absurdă şi cu mesaj puternic. Nu ştiu cum aşi fi eu fără punk. 

Nu sunt unul dintre aceea care poartă creste, geci de piele şi lanţuri (sau omizi) la pantaloni. Nu sunt unul din cei care înjură orice regulă, încalcă orice lege doar pentru a demonstra că se poate. Nici nu plănuiesc sa fac minuni şi să schimb lumea. Dar sunt punker. Unul dintre aceea care cred că un mesaj bun, nu dărâmă politici, nici nu opreşte războaie, dar te face să te întrebi “Cum ar fi…?”.

Propun aşadar spre vizionare/ascultare atentă următorul clip:

Deci… cum ar fi fost lumea fără punk?

(Nu cred că trebuie să fi punker ca să empatizezi şi să răspunzi la întrebare… pe blog, sau doar în sinea ta)

Am ramas in pana de idei. Intre emisia de la 6 si cea de la 9, am o gramada de timp mort. Stau in fata calculatorului si nu stiu ce sa mai fac. Jocurile online ma plictisesc, de jucat Conquiztador nu mai prea am chef, blogurile le citesc pana le stiu pe de rost! So… ce e de facut? Sa postez? Da, e o idee, imi ocupa cam 30 de minute. In rest????
Astept propuneri!

 Interviuri NEPUBLICATE cu G. Bush

Altceva ce merita vazut!