La Cazan

Meet George!

Ca tot omu’ normal, care, când n-are ce face, se dezbracă şi îşi păzeşte hainele, mă apucai io’ să îmi recalculez bugetul. Şi dat fiind că NU MAI PLEC LA PRAGA (!), mi-am dat seama că am rămas cu niţcaiva bani în plus. Ce-i drept, nu ştiu dacă în limba română există sintagma “bani în plus”. Şi m-am pus eu pe gândit: facultate… bănci… abonamente… şi după ce am transpirat câţiva litri buni, gândindu-mă cum să îmi cheltuiesc eu banii cât mai constructiv, George* se hotărăşte să mă ajute să mă decid, şi în măreţia lui nemţească, începe şi tuşeşte a motorină proastă. (mai mult…)

Tocmai mă pregăteam să vă povestesc cum şi cu câtă nerăbdare mă pregătesc eu să plec la Praga. Mult-aşteptata Praga! Ei bine, cum mă pregăteam eu sufleteşte să îmi încep alegoriile nerabdarii pe părticica mea de internet, iată că mă sună de la conducerea partidului, să purtăm o discuţie.

Pe aci aşi fi fost eu...

Şi engage! Cu mult tact sunt anunţat că nu mai pot să beneficiez de concediul cerut, datorită faptului că… (culmea!) e nevoie de mine aici. Când? Exact în perioada Praga! Heeeeeee!

Păi… ce să mai zici?! Bag capul în pământ, înghit în sec, îmi imaginez gaşca petrecând în vre-un club supraoccidentalizat din centrul metropolei, cu mult-prea-lăudata bere cehă, iarbă înmugurită în foiţe semitransparente, şi tot tacâmul necesar unei săptămâni de libertinaj. Mai apoi, îmi sării în minte cadrul cu genţile ce aveam să le primesc în cap de la iubită, cu care îmi făcusem planuri cel puţin îndrăzneţe, susţinute de promisiuni pseudovulgare ce începeau cu “O să ţi-o…”, în capitala Skodelor. (mai mult…)

Mă întreb eu câtă lume de pe la noi sărbătoreşte Valentines  Day… majoritatea prietenilor mei sunt împotriva aceste sărbători de import. La o adică, importăm până şi făina pentru pâine, ne mai deranjază o sărbătoare? 

Valentine's Day cica...

În unele cercuri de extremă naţionalistă s-au anunţat ceva mişcări de protest pe 14. La extrema opusă, restaurantele s-au umflat cu rezervări în plină criză, oferind meniuri cică romantice, lumânărele şi muzicuţă sexy. Noi ce facem până la urmă? Sărbătorim Valentines Day sau ne ţinem tari cu Dragobetele nostru, pe care, în final, după mult tam-tam, nimeni nu îl sărbătoreşte…? Chiar aşi vrea să văd şi eu doi tineri indrăgostiţi făcându-şi cadouri romantice/kinky pe 24 februarie…

Eu unul prefer să îmi sărbătoresc dragostea în fiecare zi (dacă se poate), nu doar de Valentines Day. Voi?

Nu ştiu cum ar fi fost lumea fără punk. Fără rebelii cu muzică absurdă şi cu mesaj puternic. Nu ştiu cum aşi fi eu fără punk. 

Nu sunt unul dintre aceea care poartă creste, geci de piele şi lanţuri (sau omizi) la pantaloni. Nu sunt unul din cei care înjură orice regulă, încalcă orice lege doar pentru a demonstra că se poate. Nici nu plănuiesc sa fac minuni şi să schimb lumea. Dar sunt punker. Unul dintre aceea care cred că un mesaj bun, nu dărâmă politici, nici nu opreşte războaie, dar te face să te întrebi “Cum ar fi…?”.

Propun aşadar spre vizionare/ascultare atentă următorul clip:

Deci… cum ar fi fost lumea fără punk?

(Nu cred că trebuie să fi punker ca să empatizezi şi să răspunzi la întrebare… pe blog, sau doar în sinea ta)

Am ramas in pana de idei. Intre emisia de la 6 si cea de la 9, am o gramada de timp mort. Stau in fata calculatorului si nu stiu ce sa mai fac. Jocurile online ma plictisesc, de jucat Conquiztador nu mai prea am chef, blogurile le citesc pana le stiu pe de rost! So… ce e de facut? Sa postez? Da, e o idee, imi ocupa cam 30 de minute. In rest????
Astept propuneri!